Me, myself and I

Nimic nu se schimbase odata cu mutarea mea. Nici nu as fi vrut, nici nu m-as fi asteptat la altceva. M-am obisnuit cu singuratatea chiar daca mai sunt unele momente in care as da orice sa fiu o persoana normala si sa pot vorbi si atinge orice persoana as vrea.
Singura persoana cu care am vorbit in ultimul timp a fost directorul acestei scoli. A fost foarte dragut din partea lui sa ma lase sa stau intr-una din casele din campus.
Conditia a fost sa ma inscru la cursuri si sa promovez, insa nu-mi fac griji din cauza asta. O sa rezolv toate astea... intr-un fel sau altul.
Ma adun de pe jos si imi intind corpul amortit.Tricoul larg ce il purtam imi ajungea pana la genunchi. Era cald in camera, iar acest tricou imi era de ajuns. Ma apropii de fereastra si privesc luna plina ce lumina slab campusul. Nicio miscare nu sa vedea, avand in vedere ca era trecut de miezul noptii. Asa liniste... de asta am avut parte toata viata.

E destul de greu sa nu te plictisesti atunci cand nu poti dormi niciodata. Exista si nopti, la fel ca aceasta, in care te plictisesti teribil, in care toata lumea doarme si nu exista pic de suflare.
Zburam pe deasupra campusului incercand sa fac timpul sa treaca mai repede.
Nicio miscare nu se intrezarea in campus... sau aproape niciuna. Ma opresc in varful unui copac si privesc spre o fereastra unde se zarea o fata. era intuneric, iar un om normal n-ar putea sa vada, insa... eu nu sunt un om...
Ma apropii silentios de fereastra si ma ascund in umbra privind-o.
Parea o tipa interesanta... sau vorbea doar plictiseala din mine?!

Era ingrozitor sa ai insomnii. Mi se intampla asta de cateva zile. Abea puteam face fata gandurilor ziua, iar atunci mai privesc si adolescentii din curtea campusului. Chiar daca nu am trait acele senzatii niciodata, as vrea sa fiu si eu o fata normala, sa ies u prietenii si sa ma distrez, insa aceste ganduri sunt trecatoare... cel mai des aceste ganduri ma bantuiesc noaptea, mai des de cateva zile, asta provocandu-mi si insomnii.
Avand in vedere ca dormitorul meu era la etajul unu, imi trec picioarele peste pervaz, asezandu-ma in fund si pregatindu-ma sa sar, insa o silueta asezata pe creanga copacului de langa fereastra mea ma sperie intr-atat incat cad pe spate, la propriu, sezutul meu facand cunostinta cu podeaua tare, provocandu-mi un geamat de durere.

-Frumoasa lenjerie! spun zambind in coltul gurii si sarind pe pervazul ferestrei pe care statuse tipa cu cateva secunde in urma.
O privesc amuzat cum se ridica impleticindu-se de pe podea, in timp ce o nuanta de rosu ii aparea pe obrajii palizi.
Ii zaresc in ochi o sclipire de spaima, insa dispare repede, fiind inlocuita de o privire rece, inexpresiva.

-Frumoasa lenjerie!
Imi simteam obrajii rosii din cauza jenei, insa starea aceasta a trecut repede devenind nervozitate, insa imediat transformandu-se in indiferenta.
-Ce vrei? Cine esti? intreb departandu-ma discret de el. Parea un tip periculos, insa nu asta ma ingrijora, ci faptul ca ar fi putut sa ma atinga si ca as putea sa-i aflu trecutul si, dupa infatisarea si privirea sa, ceva imi spune ca nu mi-as dori asta.

Zambesc in modul meu specific si, fara vreo invitatie, intru in camera fetei. Privesc in jur prin camera fetei ce era identica cu toate cele din campus, insa in aceasta amprenta fetei asupra lucrurilor era aproape inexistenta.
Ridic o spranceana si ma intorcspre tanara analizand-o nepoliticos din varful degetelor de la picioare pana in crestetul capului. Tricoul larg ce-i ajungea pana la genunchi nu dadea niciun indiciu despre formele fetei, iar parul sau lung pana-n talie de un roz-mov pal ii era ciufulit incadrandu-i fata micuta. Ceea ce mi-a atras atentia in mod special au fost ochii ei. Un albastru atat de intens si de deschis. Erau hipnotizatori. Erau precum cerul senin, insa totusi intunecati din pricina durerii ce se ascundea in adancurile lor.
Interesanta fata!

Ma incrunt pufnind la obraznicia tipului ce, dupa ce ca intrase in camera mea fara sa fie invitat, se mai si uita si ma analizeaza obraznic, insa neavand bunul simt sa imi raspunda intrebarii sau sa spuna ceva care sa u sune pervers.
Il privesc cayeva clipe in ochi, obervand pentru prima data cat de ciudati sunt. Erau de un galben spre verde, oblici si pupile putin ascutite. Avea ochii unei pisici.
-Ai de gand sa dispari odata?! Vreau sa dorm.

-Ar trebui sa fii mai amabila cu musafirii, dulceata! spun pe un ton obraznic si ma apropii de pat tolanindu-ma in el. Era placut, moale si, cu toate ca nu puteam dormi, era relaxant sa mai stau asa din cand in cand.
Imi intorc privirea spre fata si observ ca pastra o distanta considerabila fata de mine.
-Sa stii ca nu musc, dulceato!

Deja nervii mi se intinsesera la maxim. Imi simteam obrajii rosii, iar corpul teapan si drept.
Ma indrept tantosa spre el si ma opresc la cativa centimetrii de pat. Imi pun mainile in solduri si imi arcuiesc gatul.
-Vreau sa dispari din camera mea in momentul asta!

Ranjesc satisfacut deoarece reusisem sa o fac sa-si piarda calmul ce-l afisase pana acum.
-Calmeaza-te dulceato! Fii putin mai prietenoasa, vrei?
Ma ridic in picioare, fiind la cativa centimetri departare de ea si ii intind mana.
-Cred ca am inceput cu stangul, asa ca o sa incerc din nou; Eu sunt Drake, iar tu?!

Ii privesc cateva clipe mana intinsa dupa care ma intorc cu spatele si ma indepartez incercand sa ajung la o distanta mai putin ingrijoratoare.
-Eu sunt Skyler. spun pe un ton suparat. Doresti ceva?

Zambesc in coltul gurii si imi bag mainile in buzunare. Se pare ca nu vrea sa ma atinga, iar motivul imi este necunoscut, inca...
Zambesc la intrebarea ei si ma sprijin de un dulap analizand-o din nou.
-Hmm... imi trec cateva lucruri prin cap, insa momentan vreau sa stiu de ce fugi de mine?

Ma intorc spre el si il privesc incruntata.
-Hmpf! Ce te face sa crezi ca fug de tine?! Pur si simplu nu sunt prea prietenoasa cu strainii, in caz ca n-ai observat.

Ma apropii de ea inca avand mainile in buzunare si ma opresc fiind aproape lipit de ea.
-Ei bine, atunci facem un targ: tu ma atingi, iar eu plec dupa. spun incercand sa nu zambesc.
Ironic, nu obisnuiam sa-mi pierd astfel timpul cu oamenii. de obicei, luam ce voiam de la ei dupa care plecam sau, eventual, ii ucideam.

Imi atintesc privirea in a sa, iar primul impuls a fost sa il ating, insa tocmai la timp ma dau un pas inapoi si imi pun mainile in san.
-Nu ma poti obliga sa fac ceva ce nu vreau, mai ales in casa mea.
Simteam cum incepeam sa cedez si cum lacrimile imi impaienjeneau ochii. Simteam nevoia sa vorbesc cu cineva, sa ating pe cineva... , iar e atat de insisitent.

Hmm... interesant. ea e una dintre putinele persane ce nu pot fi manipulate de mine. In mod cert nu m-am inselat, iar fata asta are ceva special.
Ma intorc si ma asez in sezut pe pat facandu-i semn sa vina langa mine. Trebuia sa incerc o alta strategie pentru ca e evident ca intimidarea nu e o solutie prea inteligenta in cazul ei.
In mod neasteptat, se apropie de mine si se aseaza pe pat.
-Ce-ar fi sa-mi povestesti ce se intampla? nu aveam niciun drept sa-i cer asta, insa aveam impresia ca are nevoie sa spuna cuiva despre asta, iar eu eram curios.

Nu aveam niciun motiv sa am incredere in el, insa... ce mai conta...
trebuia sa vorbesc cu cineva. Aveam nevoie de asta mai mu;t ca orice... acum mi-am dat seama, insa in tot timpul asta am tanjit dupa cineva.
-Eu... nu pot sa te ating pentru ca daca as face-o ti-as putea citi gandurile si ti-as vedea tot trecutul. ma opresc aici deoarece cred ca dupa asta o sa creada ca sunt nebuna si o sa rada de mine sau o sa plece. Oricum.,.. nu mai conta.