Amurgul...

La trecerea dintre zi si noapte, in amurg, imi placea sa imi fac veacul prin cimitir, sa ma amuz de unele spirite ce isi cautau linistea, bantuind disperate lumea oamenilor pentru a-si rezolva treburile neterminate.
In perioada aceasta niciun om nu trecea pe langa cimitir, unii auzind zvonuri despre ceea ce se intampla defapt, altii fiind, pur si simplu, speriati.
Ma intind pe  spate pe un mormat si imi pun bratele sub cap ascultand murmurul  fiintelor vii si a celor... ne-vii...

Seara era momentul oportun sa mai ies si eu la aer curat, iar locul din acest oras ce mi se parea cel mai linistit si pustiu era cimitirul. Acum e prima oara cand vin aici, insa e un loc destul de reconfortant.
Inima si-a accelerat bataile atunci cand sunete de pasi s-au auzit in spatele meu, insa atunci cand m-a intors nu era nimeni. Am continuat sa ma plimb prin cimitir bucurandu-ma de apusul minunat.

Am zambit in coltul gurii atunci cand i-am simtit prezenta. Avea un miros inconfundabil, asa ca nu ma puteam insela.
Fata asta e foarte ciudata pentru un om. Ma intreb ce cauta la ora asta in cimitir cand orice om normal de varsta ei si nu numai, ar fi evitat locul asta, mai ales la ora asta.
Continuam sa fiu constient de ea, simtind cum se apropie din ce in ce mai mult de locul in care eu eram.

Inchid ochii si ridic capul spre cer lasand briza racoroasa a vantului sa-mi improspateze fata. Ma opresc atunci cand varfetele degetelor de la picioare ating marginea unui mormant. Vreau sa ma asez, insa atunci cand deschid ochii inima imi ia la goana de spaima atunci cand il zaresc pe Drake. Vreau sa ma ridic, insa prea tarziu, deoarece corpul mi se dezechilibreaza si pic peste el cu ochii strans inchisi asteptand durerea psihica. de fiecare data cand atingeam o noua persoana gandurile si trecutul sau mi se invalmaseau dintr-o data in cap dandu-mi dureri groaznice.

-Frumos mod de a-ti face intrarea, dulceato! spun apucand-o de umeri si lipind-o de mine pentru a o impiedica sa cada.
O aud cum icneste si simt cum tot corpul ii este incordat, insa in cateva secunde o simt ca se relaxeaza si corpul i se muleaza pe al meu.
Isi ridica capul de pe pieptul meu si ma priveste in ochi, uimirea citindu-i-se in privire.

Cateva secunde nu realizasem ca nu se intamplase ca deobicei si ramasesem teapana in asteptarea durerii. Abea mai tarziu imi dau seama ca nicio imagine, niciun gand nu mi-a invadat mintea. Imi relaxez corpul si il privesc in ochii fiind sigura ca uimirea mi se citea in privire. Imi deschid buzele incercand sa spun ceva, insa parca gura nu-mi mai era in legatura cu mintea.
-C-ce esti tu? reusesc sa articulez intr-un final, iar eu ma incordez din nou incercand sa ma ridic de pe el.

Ma incrunt si ii dau drumul, ea ridicandu-se numaidecat in picioare.
Am avut senzatia de la inceput ca e o fata interesanta, insa acum ma intriga cu adevarat.. Nu am nicio idee ce a determinat-o sa imi puna aceasta intrebare, insa sunt curios.
E ciudat, niciodata nu am fost asa de intrigat si atras in acelasi timp de o muritoare.
-Ce te face sa-mi pui o asemenea intrebare? intreb intrigat, avand in vedere ca nu reuseam sa o manipulez, ceea ce in privinta oamenilor, in special, era fosrte simplu.

Totul era mult prea ciudat. Tipul asta e un ciudat... insa cine sunt eu sa-l judec pe el?!
-E-eu n-nu... nu pot...
Incerc sa articulez o propozitie corecta, insa fara succes. Sunt prea uimita, confuza sa pot spune ceva concret, corect.
Ma dau cativa pasi in spate asezandu-ma pe iarba. Simteam ca nu ma mai tin picioarele.
Imi ridic privirea cu ochii pe care ii simteam umezi si il privesc pe Drake in ochi.
-N-nu esti om, nu-i asa?